18-08-2008
In primavara lui 1946, liderul taranist Iuliu Maniu trebuia sa treaca Somesul pe un pod plutitor la Dej, iar securistii îi organizasera asasinatul. Un tanar, Gabriel Satmar, a prins, din pura întâmplare, de stire si, alaturi de cativa prieteni, l-a aparat si salvat pe fostul prim-ministru al Romaniei.Gabriel Satmar a împlinit recent 84 de ani. Traieste de mai multi ani în Cluj-Napoca, fiind pensionat din anul 1985 ca fost revizor contabil la Uzina de Automobile Pitesti. Batrânelul se ocupa cât e ziua de lunga cu lecturile si cu dresajul porumbeilor de rasa. Încearca sa-si rescrie jurnalul, pentru ca notele vechi i-au fost înghitite de ape în casa parinteasca din Dej la una din inundatiile din secolul trecut. Se pregateste sa ne relateze o întâmplare care, daca s-ar fi petrecut mai devreme, ar fi influentat într-un mod greu de definit cursul istoriei postbelice. Este vorba de o încercare de asasinat a lui Iuliu Maniu din primavara lui 1946, cu câteva luni înainte de alegerile “libere” din toamna aceluiasi an. Maniu se îndrepta cu masina spre Cluj si trebuia sa treaca peste un pod plutitor ca sa intre în Dej. Gabriel Satmar, pe atunci tânar economist în cadrul cooperatiei, se afla, alaturi de alti patru colegi, la restaurantul “Elisabeta” din Dej, unde juca popice. În curtea de alaturi a remarcat, printr-un geam, o trupa de securisti si acoliti de-ai lor, confectionându-si, de zor, bâte si ciomege. Cel care-i coordona era însusi Nicolae Briceag, seful securitatii din judet. Îl cunostea din perioada când fusese coleg cu acesta la o croitorie. Dupa ce a ajuns seful Securitatii, Briceag a încercat sa-l racoleze, dar Satmar a refuzat cu hotarâre. În acele momente de la restaurantul “Elisabeta”, Satmar a surprins frânturi de discutii din care reiesea ca Iuliu Maniu va trece prin Dej si gasca securista intentiona sa-l asasineze, aruncându-l în Somes, cu masina si suita, când va ajunge pe bacul care traversa râul. Tanarul Satmar le-a spus atunci prietenilor sai: „~stia nu stiu ce-a facut Maniu pentru neamul nostru si ca datorita lui Ardealul e al nostru? Hai sa nu-i lasam sa-l înece!”, si a pornit în fuga spre podul aflat în apropiere. Pe drum a întâlnit alti trei colegi, care li s-au alaturat si ei. Între timp a aparut si gasca securista, care numara douazeci si unu de persoane, fata de cea a lui Satmar, de numai opt. Dupa circa o jumatate de ora a aparut masina lui Maniu, pe tarmul celalalt. În masina se aflau în fata soferul si un colonel de armata. În spate, langa marele om politic, se afla Gheorghe Pop, fost ministru in guvernul Maniu. În secunda când podarul a desfacut podul ca sa mearga dupa masina, securistii au încercat sa urce pe pod. Satmar si oamenii sai nu i-au lasat si a urmat o încaierare ca-n filme. Au reusit sa-i biruie pe securisti, desi erau cu mult mai numerosi decât ei, si i-au asigurat trecerea lui Maniu, fara probleme, peste râul Somes.
Salvarea lui Maniu, pata neagra din dosarul de cadreÎn aceeasi zi, noaptea pe la ora 0.00, a venit Securitatea si i-a arestat pe toti cei care participasera la salvarea lui Maniu. Venise chiar cumplitul sef al Securitatii de atunci, Briceag, precum si Iulius, ajutorul sau.Gabriel Satmar rememoreaza cu o unda de dispret pe chip: „Trebuie sa va spun ca Iulius asta era un derbedeu din Dej care a participat la Revolutia din Spania, pe timpul lui Franco. Când Revolutia a fost înabusita, acesta împreuna cu ceilalti ciraci, Teohari Georgescu, Ana Pauker si Vasile Luca, au fugit la Moscova. Iulius s-a întors în tara împreuna cu armatele sovietice. Purta uniforma militara, desi nu facea parte din nici o unitate. Briceag l-a luat imediat dupa aceea ca ajutor al sau la Securitate”. De atunci, Satmar a fost mereu arestat si tinut câteva zile la Securitate, dupa care era tuns la zero si eliberat. Cu greu a reusit, dupa ani de zile, prin propria lui capacitate, fara sa devina membru de partid, sa ajunga contabil-sef la Fabrica de Lapte din Dej. Întâmplarea de la podul plutitor a cântarit greu de tot în dosarul lui pâna la un eveniment petrecut târziu, prin 1980, când era deja revizor contabil la Uzina de Automobile Pitesti. Într-o zi l-a rugat pe directorul fabricii, care tinea mult la el, sa-l lase sa-si vada dosarul de cadre.„Norocul meu a fost ca mi-a permis sa sustrag vreo trei declaratii-delatiune ale unor fosti colegi de la Dej care scriau acolo, printre altele, ca am simpatizat Partidul National Taranesc si am fost arestat. Abia atunci, chiar înainte de pensie, dosarul meu a devenit alb si-au început sa curga si promovarile si aprecierile. Pâna atunci, parca eram un ciumat”, povesteste batrânelul.Podul de la Dej, locul in care securistii au impuscat 12 taraniPodul plutitor de la Dej a fost însa, peste numai câteva luni, în toamna lui 1946, imediat dupa alegerile trucate de catre comunisti, scena unei tragedii cumplite pentru poporul român. Nici acum nu se stie mai nimic despre executia a doisprezece tarani, ucisi fara mila de Securitate. Supravietuitorii evenimentului sustin ca e vorba de un numar mult mai mare de victime. În acea perioada, Satmar era deja militar la unitatea de artilerie de la Floresti, dar a aflat despre tragedie abia dupa ce s-a eliberat din armata.„Una dintre victime fusese o rudenie de-a mea, Vasile Botca, din Chiuiesti, împuscat atunci si mort dupa doua saptamâni. La podul Somesului s-au prezentat, ca sa treaca Somesul spre Dej, sute de tarani din satele Chiuiesti, Rugasesti si Casei. Urmau sa conteste asa-zisele alegeri libere câstigate de comunisti dupa ce-au fost schimbate, cu totul, urnele de vot”, isi aminteste batranul. Trupele de securitate i-au primit însa cu gloante si moarte.
Text: Sorin Grecu
In primavara lui 1946, liderul taranist Iuliu Maniu trebuia sa treaca Somesul pe un pod plutitor la Dej, iar securistii îi organizasera asasinatul. Un tanar, Gabriel Satmar, a prins, din pura întâmplare, de stire si, alaturi de cativa prieteni, l-a aparat si salvat pe fostul prim-ministru al Romaniei.Gabriel Satmar a împlinit recent 84 de ani. Traieste de mai multi ani în Cluj-Napoca, fiind pensionat din anul 1985 ca fost revizor contabil la Uzina de Automobile Pitesti. Batrânelul se ocupa cât e ziua de lunga cu lecturile si cu dresajul porumbeilor de rasa. Încearca sa-si rescrie jurnalul, pentru ca notele vechi i-au fost înghitite de ape în casa parinteasca din Dej la una din inundatiile din secolul trecut. Se pregateste sa ne relateze o întâmplare care, daca s-ar fi petrecut mai devreme, ar fi influentat într-un mod greu de definit cursul istoriei postbelice. Este vorba de o încercare de asasinat a lui Iuliu Maniu din primavara lui 1946, cu câteva luni înainte de alegerile “libere” din toamna aceluiasi an. Maniu se îndrepta cu masina spre Cluj si trebuia sa treaca peste un pod plutitor ca sa intre în Dej. Gabriel Satmar, pe atunci tânar economist în cadrul cooperatiei, se afla, alaturi de alti patru colegi, la restaurantul “Elisabeta” din Dej, unde juca popice. În curtea de alaturi a remarcat, printr-un geam, o trupa de securisti si acoliti de-ai lor, confectionându-si, de zor, bâte si ciomege. Cel care-i coordona era însusi Nicolae Briceag, seful securitatii din judet. Îl cunostea din perioada când fusese coleg cu acesta la o croitorie. Dupa ce a ajuns seful Securitatii, Briceag a încercat sa-l racoleze, dar Satmar a refuzat cu hotarâre. În acele momente de la restaurantul “Elisabeta”, Satmar a surprins frânturi de discutii din care reiesea ca Iuliu Maniu va trece prin Dej si gasca securista intentiona sa-l asasineze, aruncându-l în Somes, cu masina si suita, când va ajunge pe bacul care traversa râul. Tanarul Satmar le-a spus atunci prietenilor sai: „~stia nu stiu ce-a facut Maniu pentru neamul nostru si ca datorita lui Ardealul e al nostru? Hai sa nu-i lasam sa-l înece!”, si a pornit în fuga spre podul aflat în apropiere. Pe drum a întâlnit alti trei colegi, care li s-au alaturat si ei. Între timp a aparut si gasca securista, care numara douazeci si unu de persoane, fata de cea a lui Satmar, de numai opt. Dupa circa o jumatate de ora a aparut masina lui Maniu, pe tarmul celalalt. În masina se aflau în fata soferul si un colonel de armata. În spate, langa marele om politic, se afla Gheorghe Pop, fost ministru in guvernul Maniu. În secunda când podarul a desfacut podul ca sa mearga dupa masina, securistii au încercat sa urce pe pod. Satmar si oamenii sai nu i-au lasat si a urmat o încaierare ca-n filme. Au reusit sa-i biruie pe securisti, desi erau cu mult mai numerosi decât ei, si i-au asigurat trecerea lui Maniu, fara probleme, peste râul Somes.
Salvarea lui Maniu, pata neagra din dosarul de cadreÎn aceeasi zi, noaptea pe la ora 0.00, a venit Securitatea si i-a arestat pe toti cei care participasera la salvarea lui Maniu. Venise chiar cumplitul sef al Securitatii de atunci, Briceag, precum si Iulius, ajutorul sau.Gabriel Satmar rememoreaza cu o unda de dispret pe chip: „Trebuie sa va spun ca Iulius asta era un derbedeu din Dej care a participat la Revolutia din Spania, pe timpul lui Franco. Când Revolutia a fost înabusita, acesta împreuna cu ceilalti ciraci, Teohari Georgescu, Ana Pauker si Vasile Luca, au fugit la Moscova. Iulius s-a întors în tara împreuna cu armatele sovietice. Purta uniforma militara, desi nu facea parte din nici o unitate. Briceag l-a luat imediat dupa aceea ca ajutor al sau la Securitate”. De atunci, Satmar a fost mereu arestat si tinut câteva zile la Securitate, dupa care era tuns la zero si eliberat. Cu greu a reusit, dupa ani de zile, prin propria lui capacitate, fara sa devina membru de partid, sa ajunga contabil-sef la Fabrica de Lapte din Dej. Întâmplarea de la podul plutitor a cântarit greu de tot în dosarul lui pâna la un eveniment petrecut târziu, prin 1980, când era deja revizor contabil la Uzina de Automobile Pitesti. Într-o zi l-a rugat pe directorul fabricii, care tinea mult la el, sa-l lase sa-si vada dosarul de cadre.„Norocul meu a fost ca mi-a permis sa sustrag vreo trei declaratii-delatiune ale unor fosti colegi de la Dej care scriau acolo, printre altele, ca am simpatizat Partidul National Taranesc si am fost arestat. Abia atunci, chiar înainte de pensie, dosarul meu a devenit alb si-au început sa curga si promovarile si aprecierile. Pâna atunci, parca eram un ciumat”, povesteste batrânelul.Podul de la Dej, locul in care securistii au impuscat 12 taraniPodul plutitor de la Dej a fost însa, peste numai câteva luni, în toamna lui 1946, imediat dupa alegerile trucate de catre comunisti, scena unei tragedii cumplite pentru poporul român. Nici acum nu se stie mai nimic despre executia a doisprezece tarani, ucisi fara mila de Securitate. Supravietuitorii evenimentului sustin ca e vorba de un numar mult mai mare de victime. În acea perioada, Satmar era deja militar la unitatea de artilerie de la Floresti, dar a aflat despre tragedie abia dupa ce s-a eliberat din armata.„Una dintre victime fusese o rudenie de-a mea, Vasile Botca, din Chiuiesti, împuscat atunci si mort dupa doua saptamâni. La podul Somesului s-au prezentat, ca sa treaca Somesul spre Dej, sute de tarani din satele Chiuiesti, Rugasesti si Casei. Urmau sa conteste asa-zisele alegeri libere câstigate de comunisti dupa ce-au fost schimbate, cu totul, urnele de vot”, isi aminteste batranul. Trupele de securitate i-au primit însa cu gloante si moarte.
Text: Sorin Grecu
www.gardianul.ro/transilvania/